"BLOG-ul oamenilor INTELIGENTI"

Nu pot sa nu imi pun intrebarea, macar odata pe saptamana, cam ce e in sufletul fiecarui angajat roman pe aceste vremuri de criza economica. As vrea sa evit a vorbi acum in nume personal despre trairi, solutii etc, asa ca voi incerca sa generalizez cumva acest subiect. In coleg de birou spunea extrem de corect de altfel " Frate, ce ai intre urechi nu iti poate lua nimeni". Sunt perfect de acord cu el pentru ca fiecare dintre noi (cei cu capul pe umeri) incercam sa ne dezvoltam zilnic aptitudinile profesionale, insa din pacate in cazul in care esti parte dintr-o restructurare, deja nu prea mai depinde de tine sau de ceea ce ai intre urechi decat cam 20-30%. Destul de putin as putea spune in conditiile in care valoare ta este nerabdatoare sa se arate. Problema care apare, este una simpla, si anume ca nu ai cui sa-ti demonstrezi valoarea. Stiti foarte bine zicala aia pe care o tot foloseam cand jucam fotbal pe maidan " Esti bun ba, dar nu esti cautat". E, cam asa stau lucrurile si in zilele noastre. O exista valoare si calitate, dar daca nu te cauta nimeni, ce faci? Sau, daca te cauta, te gaseste, dar nu te poate plati, e vreo diferenta? Ma tem ca nu. Ar mai fi o solutie, sa devii PFA si sa activezi pe contract de colaborare. Asa, compania si-ar reduce mult din costurile cu tine si poate ti-ar da un pic mai mult la salariul, ca na, treb sa-ti platesti singur impozitele. Ar mai fi si alte solutii, pe care nu le recomand decat in cazuri de disperare, cum ar fi reducerea salariului din cartea de munca cu minim 50%, reducerea atat a salariului din cartea de munca cat si cel net cam cu acelasi procent, etc. Aceste solutii extreme pun presiune pe umerii angajatilor care in mod cert nu vor mai da acelasi randament cu atatea griji pe cap. P.S Mi-a spus o pasarica de faptul ca exista manageri care in loc sa ia presiunea de pe capul angajatilor, pun intentionat in vederea acestora faptul ca pe viitor exista posibilitatea unor restructurari, dar ca asta ar fi ultima solutie. Adica de genul , nu e cazul acum, insa imi place sa ma joc si eu cu nervii vostrii papagalilor.